vineri, 8 iulie 2011

La Bonne Bouche - Culmea Nesimtirii

In seara asta, Alex a vrut sa-mi faca o surpriza si sa ma scoata la restaurant. A facut rezervare ieri la Bonne Bouche - 2 persoane la ora 7.

Asa ca in seara asta mi-am pus rochia cea noua si frumoasa pe mine, si am pornit spre centrul vechi. Ajungem in fata restaurantului: terasa cu vreo 8 mese, din care doar 3 ocupate, iar la intrare 3 chelneri care au fost extrem de eficienti in a ne ignora. Dupa cateva minute de asteptat in zadar, Alex se duce la unul din ei si ii spune ca avem o rezervare pentru 2 persoane, la ora 7.

Chelnerul raspunde, pe un ton grav, ca "pentru noi, are o masa inauntru". Deduc din asta ca nu aratam suficient de prezentabili ca sa ne permita sa stam la terasa (goala), dar zic sa trec peste, si il urmam pe jun inauntru. Aici - o masa ocupata, in rest - gol. Chenerul se indreapta tacticos spre cea mai proasta masa din restaurant - fix in mijloc, cat sa se impiedice toti de tine, o masa meschina cu latura de max 50 cm, perfecta parca pentru un copil pedepsit, in loc sa-l pui sa stea pe coji de nuci, la colt. Repet, restaurantul GOL, si noi aveam, totusi, rezervare.

 (sursa: http://www.wall-street.ro/)

Raman in picioare cateva minute langa masa cea meschina, uitandu-ma la toate mesele goale din jur. O chelnerita din apropiere se uita la noi cu un amestec de dispret si indiferenta. o intreb daca nu putem, totusi, sa stam la alta masa. Raspunsul "Nu - toate sunt rezervate!" Nu stiu pentru cine sunt rezervate  sau ce au in plus celelalte rezervari, fata de a noastra ?!

Nu imi dau seama de ce multi patroni romani nu pot sa inteleaga un adevar simplu: e ok sa ai un restaurant cu preturi mari, insa trebuie sa indeplinesti 2 conditii esentiale:

-mancarea sa fie extrem de buna
-serviciul sa fie ireprosabil

De ce si-ar cheltui cineva banii ca sa fie umilit de un chelner fara maniere? Am plecat - mi-ar fi scarba sa ajut sa prospere un asemenea stabiliment. Oricum, ce farmec mai poate avea mancarea, oricat de buna, dupa ce ai fost facut sa te simti ca un * ?

Fabio's Pollo alla Cacciatora & Pecorino Polenta


Am descoperit de vreo 2 luni Top Chef - un show unde bucatari profesionisti din US trec prin tot felul de probe culinare mai mult sau mai putin traznite, pentru titlul de Top Chef si o caruta de bani on the side.

Am devenit fani de prima mana - nu e doar super interesant si educativ, dar si foarte entertaining. Anyway - dintre toti concurentii, slabiciunea mea e Fabio (sezonul 5 si 8), un italian cu limba dulce, super haios si super talentat. Acum 2 seri l-am vazut pregatind un pui alla cacciatora cum facea bunica lui din Italia cand era mic si m-am hotarat pe loc ca trebuie sa fac si eu. Repede!


Reteta lui Fabio zice asa:

Ingrediente: 
  • 4 pulpe de pui taiate in jumatati (adica ciocanel si partea de sus), putina faina, sare & piper
  • 1 ceapa medie, tocata marunt, 3 catei de usturoi zdrobiti, 1 ardei gras taiat cubulete, 3 morcovi feliati subtire, 150 ml vin alb sec
  • o mana de masline fara samburi, 2 linguri de capere, coditele de la 1 legatura de patrunjel, tocate marunt, oregano uscat si fulgi de ardei iute, 200ml supa de pui
  • 8 rosii babane, decojite si taiate cubulete :)

Intai si-ntai, sareaza si pipereaza puiul, pudreaza-l cu putina faina si prajeste-l intr-o cratita incapatoare (cu peretii cat mai grosi) in 3 linguri de ulei de masline, pana devine auriu si frumusel (cam 3-4 minute pe fiecare parte).

Scoate puiul pe o farfurie, si in acelasi ulei, caleste la foc mic ceapa, ardeiul, usturoiul si morcovii. Dupa 5-6 minute, cand ceapa devine translucida, toarna peste vinul si lasa totul sa dea cateva clocote si sa se imbete bine :)

Apoi adauga restul ingredientelor + puiul, amesteca si acopera cu un capac. Lasa toata treaba sa fiarba la foc mic juma' de ora, pe aragaz,. Apoi transfera minunatia in cuptorul incins, la 180 grade (fara capac, de data asta) si mai las-o sa bolboroseasca si sa-si concentreze all the goodness timp de o ora.

Tip: daca aveti o coaja de parmezan ramasa prin frigider, aruncati-o si pe ea in cratita si isi va da o aroma incredibila sosului :)

Cu 10 minute inainte de deznodamantul fericit, pregateste polenta:

Polenta e un fel de mamaliga italiana mai moale, deosebirea fiind ca in loc sa fierbi malaiul in apa, il vei fierbe intr-un amestec de lapte si supa de legune sau pui (jumi-juma) + 4-5 linguri de ulei de masline extravirgin. Cand e aproape gata, adauga parmezan ras (cu generozitate, ca aici e tot spilul!), sare si piper proaspat macinat - si there you have it - polenta!


Ce-a iesit a fost ceva extraordinar! De mult timp, n-am mai gatit ceva care sa ma dea asa pe spate - aromele sunt incredibile, concentrate si delicioase, carnea cade de pe os, iar sosul in combinatie cu polenta cremoasa si parmezanoasa e ceva de vis! Ca sa intelegeti cat de bun a fost, va spun ca prima data nici n-am apucat sa fac poze - pofta era prea mare :))


Noroc ca a mai ramas si pentru a 2-a zi (cand a fost si mai bun) - asa ca am apucat sa trag si-n poze capodopera!


Grazie, Fabio :D

joi, 7 iulie 2011

Tarta cu Ciocolata si Zmeura


Nu mi-a placut niciodata matematica - e prea riguroasa si exacta si nu lasa loc imaginatiei. Probabil de asta nu imi plac nici deserturile alea exacte, de cofetarie, unde trebuie sa masori totul. Eu in bucatarie ma ghidez, in general, dupa principiul "arunca chestii laolalta, gusta, mai adauga cate ceva et voila - papa bun!"


Si tarta asta decadenta este exemplul perfect ca deserturile nu trebuie sa fie complicate ca sa te faca sa te lingi pe degete. Pe cat de simplu e de facut, pe atat e de densa si bogata si delicioasa - un fel de "pacat" culinar :p


Blatul e de cheesecake, numai ca pentru a fi in ton cu tema "ciocolatoasa", am folosit Oreos (250g), maruntiti in robot si amestecati cu 100g de unt topit si 2 linguri de lapte. Am intins maglavaisul in tava de tarta unsa cu unt si l-am copt timp de 15 minute la 180 grade.

In timpul asta am turnat intr-o craticioara 200ml smantana lichida si am adus-o la punctul de fierbere. Am adaugat peste 200g ciocolata amaruie, rupta in bucati, 1 lingurita de extract de vanilie si 50ml de whiskey (pentru ca orice desert e mai bun cu puuutin alcool in el, non?). Am mai lasat smantana pe foc mic, amestecand in continuu, inca 4-5 minute, pana ce toata ciocolata s-a topit.

Am turnat ciocolata topita peste blat si am bagat tarta la frigider, unde e musai sa se odihneasca macar 3-4 ore, ca sa se intareasca bine ciocolatoshenia. Inainte sa o tai, am presarat desupra zmeura si asta a fost tot! Ziceti ca nu e cel mai simplu desert ever!


In incheiere, un avertisment: e foooarte greu sa te opresti la o singura felie!


Dar pe de alta parte - ce-i bun si lui Dumnezeu ii place, nu?


Amin!

miercuri, 6 iulie 2011

Cheesecake cu Dovlecei si Branza de Capra

Plimbandu-ma acum vreo 2 zile din blog in blog, in cautare de inspiratie, am dat peste cheesecake-ul asta sarat pe 101 Cookbooks (excelent blogul, btw). Cum dovleceii si mararul fac casa asa de buna impreuna, iar branza de capra e unul din my all-time favourite things, n-am stat deloc pe ganduri si m-am pus pe treaba :)


...Desi "treaba" e mult spus - se face asa de repede si usor, incat sunt sigura ca si cel mai certat cu bucataria dintre oameni l-ar executa cu succes!

Iti trebuie:


-2 dovlecei nedecojiti (in coaja sunt toate fibrele - de ce sa renunti la ele?), spalati si rasi pe razatoarea mare
-300g branza de vaci
-o mana generoasa de parmezan ras
-partea alba de la 4-5 cepe verzi, tocate marunt
-3 catei de usturoi, pisati
-1 legatura micuta de marar, tocat
-coaja de la o lamaie
-4 oua, batute usor
-1 baton de branza de capra (din aia french, cu mijlocul moale si cremos si mucegai alb pe dinafara ;)


Intai si-ntai, dovedeste cat esti de fortzos si stoarce violent dovleceii - daca nu scapi de lichidul pe care o contin cheesecake-ul va iesi apos. Apoi transfera-i intr-un bol mare, impreuna cu toate celelalte ingrediente, in afara de branza de capra. Amesteca totul, potriveste de sare si piper si toarna compozitia in tava de tort unsa cu unt.

Coace toata treaba la 180 grade timp de 40-50 de minute. Cu 15 minute inainte sa fie gata, scoate tava din cuptor si aseaza deasupra felii de branza de capra.


Baga tava inapoi cuptor si mai lasa-l 15-20 de minute, pana ce branza de capra e topita si centrul  cheesecake-ului abia mai tremura cand il scuturi usor.

Cu o salata simpla langa, e cina perfecta pentru o seara de vara!

luni, 4 iulie 2011

Mini-Tarte cu Fragi si Mure

E drept - am cam tras chiulul de pe blog zilele astea, insa sa nu credeti ca am stat degeaba! Am sa va povestesc despre o multime de bunatati, dar o sa incep cu these cute, perfect little things, de care am fost asa de mandra, ca nu-mi mai incapeam in piele.


De cum am ochit in piata fragi si mure, am avut o viziune (asa ca in desene, intr-un norisor deasupra capului) - cu mini-tarte unplute cu orange-curd si acoperite din belsug cu fructe *drool*. Si exact asta am si facut:



  • Pentru aluat, am mers pe mana lui Lebovitz, si nu mi-a parut rau. Asta trebuie sa fie cea mai simpla reteta pentru aluat de tarta ever si rezultatul este ireprosabil.

Iti trebuie 90 g unt nesarat, taiat cubulete + 1 lingura ulei + 3 linguri apa + 1 lingurita zahar si un praf de sare. Amesteca ingredientele intr-o tigaie si pune totul pe aragaz, la foc mic, pana ce untul s-a topit si incepe sa faca bulbuci pe margine.

Tot ce iti mai ramane de facut e sa torni untul fierbine intr-un bol incapator, peste160g faina (1 cup), sa omogenizezi toata treaba cu o furculita si sa pui aluatul la frigider, sa se racoreasca bine (macar jumatate de ora ;). 

In 5 minute e gata - nu o sa mai folosesc nicio alta reteta de aluat de tarta de acum incolo - asta e perfecta!


  • In timp ce aluatul se odihneste la rece, pune de un orange curd rapid. Domnul Lebovitz zice asa:

Amesteca coaja rasa si sucul de la 2 portocale cu sucul de la 1 lamaie (cam 125ml de suc), cu 100g (1/2 cup) de zahar si cu 80g (6 linguri) de unt. Pune amestecul la foc mic, si in timpul asta, bate 2 oua cu 2 galbenusuri.

Cand untul s-a topit, adauga putin din acest amestec peste oua si amesteca bine - astfel incalzesti putin ouale. Mai departe, toarna ouale incalzite peste mixtura din tigaie, da focul mic-mic si  amesteca vigilent pana ce crema incepe sa se ingroase si capata consistenta unei smantani mai subtiri (va dura cam 15 minute, dar nu te da batut si nu trage chiulul de la amestecat - doar nu vrei sa faci omleta in loc de crema fina si delicioasa ;).

(Daca vrei sa fie super-fina crema, odata ajuns aici, poti sa o treci prin sita - mie, una, imi place sa simt coaja de portocala, asa ca am sarit peste pasul asta :)

Intoarce-te la aluat si aseaza-l cu degetele in forme de mini-tarte (sau intr-o forma de tarta mare) unse cu unt, inteapa-l cu o furculita si coace-l la 180 grade timp de 10-15 minute, pana e auriu.

  • Lasa aluatul sa se raceasca putin si apoi umple generos fiecare tarta cu orange curd si aseaza deasupra fructe din belsug. Voila:


Sunt ceva de vis - aluatul e fraged, crema acrisoara si racoroasa, fructele delicioase... de abia m-am putut abtine cat sa le trag in poze :p


Cuteness overdose:

miercuri, 29 iunie 2011

Bloggers' Weekend Away @ Hotel Vega din Mamaia

Weekendul trecut ne-am desmatat in toata regula in Mamaia, la invitatia familiei Foodie. Au mai fost prezenti la datorie Mazi si Madalin + jumatatile din dotare. Am ajuns in Mamaia sambata pe la pranz, chiar inainte de dezlantuirea potopului si ne-am cazat rapid in camera oferita de cei de la Hotelul Vega. Despre hotel nu am decat cuvinte de lauda - probabil unul din cele mai frumos
amenajate hoteluri in care am stat in Romania, cu niste servicii pe masura.

Singurul punct negativ ar fi pretul camerei, destul de piperat (dar, pe de alta parte, din cate inteleg eu, oamenii merg in Mamaia ca sa sparga bani la greu - de ce oare, ma intreb? - asa ca daca tot ajungeti pe aici, Hotel Vega e o alternativa fericita.


La pranz am mancat pe cat de bine, pe atat de deprimant de scump la restarurantul Lot.k din aceasta statiune de mare prestigiu mondial. Nu am ce zice - mancarea a fost foarte buna - am impartit in 10 persoane cateva platouri cu icre, salata de vinete, hamsii si salata caprese + painici calde, cu adevarat delicioase.

La felul 2, deja satui aproape, am impartit cu Alex o saramura de crap exceptionala.


Aperitivele + saramura + o limonada de 500ml ne-au dus la 150 ron (pe noi 2) -  mi-a cam stat inima in loc cand am vazut nota de plata! Mi s-a parut neobrazat de scump avand in vedere cat am mancat, dar, din nou, din cate inteleg, sunt preturi rezonabile pentru magnifica Mamaia, si, macar a fost scump si bun, nu scump si prost.

Motivul excursiei noastre pe litoral, insa, a fost sa testam meniul oferit de noul bucatar sicilian al Restaurantului Akolade de la Vega, care ne-a promis sa ne rasfete cu delicii culinare ca la bunica din Sicilia acasa.

Asa ca sambata seara ne-am asezat cu totii la masa si am apucat taurul de coarne: un ospat cu nu mai putin de 8 feluri de mancare - 5 dintre ele pregatite de sicilian, iar 3 - de bucatarul roman al restaurantului.


Am inceput cu Caponata siciliana - a fost la fel de buna pe cat mi-o aminteam pe cea mancata la mama ei acasa, in Sicilia. Un echilibru perfect de texturi si arome - I loved it!


Felul 2: caracatita cu cartofi aromati cu busuioc si sos de rosii uscate: n-a fost rau, dar n-a fost nici extraordinar - caracatita buna si frageda, dar cartofii un pic fazi.


Felul 3 a fost preferatul nostru din toata masa: o minune de ravioli (si mie nu-mi plac deloc ravioli, in general), perfect al dente, umpluti cu creveti si scoici Saint Jacques si acoperiti de 2 sosuri delicioase, unul de spanac si celalt de dovleac. O grozavie! (daca ma voi intoarce aici, asta o sa comand, cu siguranta)


La felul 4 am avut biban in crusta de fistic, cu garnitura de cartofi, dovlecei, rosii cherry si bucuioc, invelite in radicchio. Pestele era gatit excelent si foarte gustos, insa am avut o mica problema cu garnitura, care mi s-a parut un pic greoaie. Dar, acoperita de sosul de usturoi alaturat, a fost yum :D


La felul 5 deja ne tineam de burta si ne plangeam de mila ca avem de mancat atatea bunatati si deja suntem satui. Asa ca am avut destul de putin spor la pieptul de rata perfect roz si fraged, care facea casa foarte buna cu sosul de cirese alaturat.


In schimb la felul 6 nu ne-am mai putut abtine si am ras tot din farfurie, atat de mult ne-a placut vita in sange, frageda si delicioasa, acoperita cu sos de vin si servita cu un trio de piure-uri. Mi-nu-na-ta!


La desert am primit intai un tortulet de branza de oaie cu capsuni - atat de bun ca l-am dat gata instant, desi eram plina cum n-am mai fost vreodata. Crema de branza, extrem de bogata, a fost geniala in combinatie cu capsunile acrisoare si cu blatul fraged. Daca ajungeti la Vega, sa nu cumva sa-l ratati!


All in all, a fost o experienta foarte placuta, si nu ma refer doar la mancare (delicioasa), ci si la serviciul de exceptie. Despre preturi nu pot sa va spun, pentru ca meniul italian nu va debuta decat in iulie, asa ca n-am vazut ce costa cat. In mare insa, rasfoind meniul international de la intrarea in restaurant, pot spune ca veti manca mult mai ieftin la Akolade decat prin alte parti ale Mamaiei ( de ex. Lot.k :| ). Asa ca, daca aveti drum prin Mamaia, faceti o vizita restaurantului Akolade de la Vega, si sa nu cumva sa uitati sa comandati ravioli si tortuletul cu branza de oaie!

luni, 27 iunie 2011

O Salata cu Pui Afumat si Cirese

De cand au aparut ciresele, le-am mancat pe saturate. De cele mai multe ori direct din punga, in drum pe casa, dar si intr-o tarta delicioasa sau simple, dintr-un bol mare cat casa, tolaniti pe canapea. Insa o reteta sarata cu cirese n-am mai incercat niciodata, si azi s-a dovedit a fi ziua aia cu noroc, cand am facut incercarea si m-am minunat de rezultat!


Am amestecat intr-un bol incapator 2 maini de rucola, 1 avocado micut si bine copt, taiat in cubulete, 200g cirese, vreo 50g de pui afumat, feliat subtire, o jumatate de ceapa rosie mititica, feliata la fel de subtire si cateva migdale tocate, for some crunch.

Am botezat toata afacerea cu un dressing facut dintr-o lingura de sos de soia, o lingura de ulei de masline, 1 lingurita de zeama de lamaie si una de otet balsamic + sare & piper proaspat macinat.


A iesit ceva mult mai bun decat ma asteptam - combinatia e geniala! You HAVE to try!

joi, 23 iunie 2011

Prin Praga


M-am intors! In sfarsit! E adevarat, Praga e un oras superb, dar mi-a fost tare dor de casa... Could it be that I'm getting old? Sper ca nu!


A fost o saptamana foarte aglomerata. Primele 4 zile au trecut ca fulgerul, pline de endoscopii si colonoscopii si prezentari de caz. E cam deprimant sa vezi la ce nivel se face medicina in Europa, in comparatie cu tarisoara noastra draga. But anyway...

Ultimele 3 zile le-am pastrat pentru honareala si shopping si facut poze si mancat... mult. Ne-am plimbat ore intregi pe stradutele atat de cochete ale Pragai, cu pauze lungi si dese de baut bere (geniala!).


Despre mancare pot sa va spun ca e buna si multa. Intimidant de multa. Portii imense, stropite din belsug cu bere. Singura problema ar fi ca e asa de satioasa ca recunosc ca nu prea am facut fata (si eu urasc sa las mancare in farfurie). 

In prima seara am fost la taverna soldatului Svejk, care mi-a facut cu ochiul pe blogul Printesei. Decor simpatic, bere ieftina (39 coroane halba de 0,5l) si  mancare buna si muuulta.



Am inceput cu Camambert umpluta cu ardei iute si usturoi si murata, servita cu sos de afine - ceva de vis!


Langa ea, am mai servit si un carnat murat (se pare ca oamenii astia mureaza tot ce prind :p)


Mai departe, am trecut la porcul cu sos de bere, varza calita si galuste, incredibil de fraged - 6 euro. Ce pot face oamenii astia dintr-o bucata de porc e arta, nu gluma!


Cat dspre sfertul de rata rumenita bine, servita tot cu varza calita si galuste - de 3 feluri (10 euro) - nu pot sa spun decat de bine. Frageda, cu pielea crocanta si cu cu un sos demential - mi-a parut rau ca am lasat jumate in farfurie.


Singurul capitol unde  n-as da note mari este serviciul (si asta a fost valabil peste tot, nu doar aici) - chelnerii ursuzi si plictisiti, extrem de atenti sa nu le scape cumva un zambet - nu-mi dau seama care era problema, dar nu te impresioneaza in mod placut.


S-a intamplat ca exact in perioada cat am fost acolo, in piata turnului cu ceas sa se desfasoare un festival culinar!


De la covrigi de toate formele,


la carnati pe gratar serviti cu varza calita si mustar,


la tot felul de cartofi condimentati, pregatiti in tigai de 1 m,


la sunci de porc cat o minge de fotbal, rumenite incet la protap - era ceva de vis (sau cel putin - de un vis al meu).


Cel mai bine a fost ca toate mergeau de minune cu o bere rece, servite pe o banca, la umbra.

Un sfat pe care l-am urmat, si care l-as da si eu acum, e sa incercati macar odata un restaurant mai departat de centru. Mancarea e mai ieftina si mai autentica, si te ajuta sa-ti faci o idee mai clara despre oras si locuitorii lui. Noi am gasit un restaurant langa hotelul nostru (Dahlia Inn, unde am stat cu 60e/noapte, si de care nu am decat cuvinte de lauda).

Am inceput cu o supa de usturoi, care cred ca a fost cel mai bun lucru pe care l-am gustat toata vacanta - fina si aromata si absolut extraordinara


apoi am gustat prima data din gulasul cehesc (5 euro) - o tocanita cu bucati fragede de vita si niste carnati, toate inecate intr-un sos de bere delicios + nelipsitele galusti, desigur.


Daca as mai fi putut - ceea ce nu a fost cazul, mi-ar fi placut sa incerc si un desert - clatitele cu gem de bere(!) sunau tare bine :D Ramane pentru data viitoare

Cam asta a fost Praga - sper sa ma mai intorc acolo! (dar nu singura :p)