Sau, mai bine zic, singura omleta pe care o mai fac acum :D (pentru ca ne place prea mult si ce rost are sa mai experimentez cand am gasit deja perfectiunea in domeniul omletelor?)
Secretul e crusta ei de malai. O suna ciudat pentru unii, asa cum mi-a sunat si mie la inceput. Ideea mi-a venit cand Alex m-a rugat sa ii fac o "omleta cum ii facea bunica lui de la tara". Cand l-am intrebat "Pai si cum o facea?" nu a stiut sa imi zica decat ca avea malai in ea. Avand doar asta ca indiciu, m-am hotarat sa improvizez. Si uite la ce am ajuns:
O fac din 3 oua (doar pentru el, dar mai fur si eu cateva furculite), pe care le bat, impreuna cu 3 linguri de lapte, sare si piper.
Asa... acum smecheria: Intr-o tigaie micuta, pun o lingura de ulei, o inclin astfel incat uleiul sa ii acopere fundul uniform, si presar o lingurita de malai.
Il las sa bolboroseasca 30 de secunde, si apoi torn ouale peste, si acopar cu un capac.
Dupa 4-5 minute la foc mic, omleta e gata, all light and fluffy and pretty.
Rad deasupra cascaval, presar niste verdeata+/-ceapa verde...
...o impaturesc pe jumatate, si, voila - the perfect omelette!
Yummylicious!
4 comentarii:
Vaaai, cum arată asta de bun!! Bună treabă, mai ales că-mi plac mâncărurile crocante. Nu m-aş fi gândit niciodată la mălai.
Super tare sormeo! Incerc si eu diseara :)
@Alexandru: please do! sa imi spui ce a iesit :D
@ Cartitoiu': dap, nici eu nu m-as fi gandit, dar chiar e o combinatie inspirata - si eu sunt pasionata de mancarurile crocante
Trimiteți un comentariu