De ce? Pur si simplu, din cauza ca apartamentele sunt foarte (foarte, foarte :p) mici, localnicii nu se omoara cu gatitul, iar strazile sunt pline (pline, pline) cu yummy foods, in all shapes and sizes. De la nenumaratele food-cart-uri si tarabe pline cu de toate, la restaurante mai mici si mai mari, cert este ca problema in HK este sa iti fie foame, mancarea e, la propriu, pe toate drumurile (Pe de alta parte, din cauza miresmelor care vin din toate partile, si care planeaza asupra orasului ca un norisor, ti se face foame foarte greu :p)
Am vazut multe minunatii (culinare si non-culinare) pe strazile Hong-Kongului, in cele cateva zile petrecute acolo: de la unele irezistibile, cum ar fi tarabele si restaurantele cu seafood care ma faceau sa-mi lase gura apa...
...la unele mai neobisnuite, cum ar fi acesti pui negri (nu ma intrebati de ce sunt negri ca nu stiu sa va raspund)
...la unele de-a dreptul dubioase, cum ar fi aceste soparle uscate...
Dar altceva vreau sa va povestesc acum. Vreau sa va spun despre una din cele mai delicioase chestii pe care am mancat-o vreodata (si cu siguranta una din cele mai ciudate - and I've eaten a lot of wierd stuff, believe me :p). Despre ce e vorba? Se numeste "a thousand year-old egg". E destul de greu de gasit, si destul de scump, probabil pentru ca procesul de obtinere al acestei delicatese este foarte complicat. Reteta zice asa: oul, crud, se inveleste cu o crusta formata din argila, sare de mare, cenusa si inca cateva minunatii, se pune frumos in borcane, se sigileaza, si, peste 3 ANI (da, ani, ati citit bine), i se sparge crusta si e bun de papat. Da, stiu, inimaginabil, dar, in mod suprinzator, cel mai bun ou pe care l-am mancat vreodata.
Mai pe larg, un articol despre oushorul asta, aici http://en.wikipedia.org/wiki/Century_egg
5 comentarii:
Am mancat si eu in Tailanda insa nu cred ca se facea asa complicat si doar il vindeau sub numele acela, nici nu arata asa ca al tau.
Cel mai bun cum adica, adica ce gust avea? Ca mi-e clar ca ce am luat noi era o imitatie ieftina.
Frumos blog
@ aphextwinz: Mersi!
Sa sti ca gustul de baza era tot de ...ou, doar ca mai intens si aromat.. se serveste cu feliute de ghimbir murat si sos acrisor
Oh, da, am mancat si eu ou d-asta, si oh, NU! Nu mi-a placut catusi de putin! In primul rand ca eu am asa, o reticenta la ouale crude, (ca sa nu zic repulsie :) ), si in al doilea rand ca mi s-a parut ca miroase a orice altceva numai a ceva comestibil, nu! Si la fel imi spuneau gazdele care il serveau, ca se prepara tare greu. Mai comestibile mi s-au parut insa oule fierte in ceai, alea chiar au fost ok :) Si daca imi este permis sa mai spun, puiul acela negru este extrem de gustos! Eu am gustat prima data intr-o supa si chiar avea un gust nemaipomenit, se serveste mai ales iarna. Insa ce mi s-a parut mai ciudat, a fost faptul ca toti beau supa, dar nu mancau aceasta carne de pui!
Andreea, pui negru nu am gustat, din pacate - doar l-am vazut pe o taraba. M-ai facut curioasa!
Dupa cum spuneam, in supa e delicios! Altfel nu-l stiu nici eu. E frapant sa-l vezi asa cu pielea neagra intr-un bol mare de supa clara :)Si mai frapant a fost faptul ca la masa s-a adus bolul cel mare cu supa si puiul intreg in ea! Probabil ca de aceea nici mesenii nu au mancat carnea aceea :)
Trimiteți un comentariu